duminică, 15 noiembrie 2015

Cine sunt?

Cine sunt? O întrebare pe care mi-o pun tot timpul, și de fiecare dată un nou răspuns apare.
 
Sunt marea, câteodată învolburată, alteori liniștită și senină, ce poate distruge totul și pe toată lumea din jurul său cu doar câteva mișcări.

Sunt nisipul, ce rămâne întotdeauna în același loc, lângă aceleași persoane, dar încerc tot timpul să depășesc greutățile ce îmi apar în cale.

Sunt picăturile de ploaie ce se risipesc pe geamuri și umbrele. Și eu pot fi distrusă doar de o singură cădere, o singură clipă tumultoasă în viața mea.

Sunt o adolescentă cu suflet de copil, senin și însorit mai tot timpul, jucăuș și iubitor, dar cu grijile unui adult în devenire.

Sunt o scriitoare amatoare, subordonată frumosului și propriei mele minți și inimi. Sunt un personaj în propria mea carte, cu ochi albaștri și păr roșcat sau blondă și cu pistrui, dar cu suflet propriu, indiferent de înfățișare. Sunt cititoarea propriei vieți, un spectator incapabil să schimbe scenariul sau să sară peste anumite scene, o voce mută ce nu izbutește să răsune în mulțimea de personaje ce leviteaza în jurul meu.

Sunt un pui de pasăre, ce nu poate să crească și să zboare fără ajutor, fără să fie învățat de cineva care, la rândul lui, a avut nevoie de ghidare și înțelegere pentru a putea zbura printre cei mai înalți și mai mari nori din viața lui.

Sunt un fir de iarbă ce uneori este călcat în picioare de toată lumea, iar alteori este îngrijit precum o floare prețioasă în grădina unui castel.

Sunt o ființă liberă, și totuși captivă propriei minți și inimi, înlănțuită ca o bestie de cei din jur și forțată să-mi ascund durerea și suferința în peștera în care sunt ținută.

Sunt o larvă ce încet - încet începe să se transforme, urmând ca la final să ajung să fiu un fluture cu aripi viu colorate, cu o nouă perspectivă asupra lumii, dar prinsă și blocată într-un borcan de sticlă al cărui capac nu voi reuși niciodată să-l deschid, oricât de mult aș încerca.

Sunt o adolescentă în plină dezvoltare, care încearcă să își descopere toate formele ascunse în interiorul ei, toate sentimentele trăite și tot ce e nou și necunoscut pe lumea aceasta. Sunt Eu, cea dintotdeauna, dar cu un suflet în curs de formare. Întotdeauna voi fi Eu, deși au fost și vor mai fi momente în care nu mă recunosc absolut deloc. Întotdeauna voi fi Eu, o copertă banală ce ascunde un suflet tumultos și o inimă ce poate fi ușor crăpată. Sunt Eu, cea de ieri, de azi și de mâine, și totuși atât de diferită.

- Alee

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu